Upanisadele

Cele mai vechi scripturi ale Indiei şi cele mai importante sunt Vedele, patru la număr: Rik, Sama, Yajur şi Atharva.

Fiecare din acestea este împărţită în două părţi: practica şi cunoaşterea.

Prima este alcătuită în principal din imnuri, instrucţiuni referitoare la rituri şi ceremonii şi reguli de conduită.

Cea de-a doua se ocupă de cunoaşterea lui Dumnezeu, aspectul superior al adevărului religios şi poartă numele de Upanişade.

Înţelesul literal al upanişadei „a sta alături cu devotament”, aduce în mod pitoresc în minte imaginea unui discipol serios care învaţă de la maestrul său.

Cuvântul mai înseamnă şi „învăţătura secretă” – secretă, desigur, întrucât o învăţătură se acordă numai acelora care sunt pregătiţi spiritual să o primească şi să profite de pe urma ei.

O altă interpretare iniţiată de marele comentator din secolul al 17-lea, Shankara: cunoaşterea lui Dumnezeu – cunoaşterea lui Brahman „cunoaşterea care distruge legăturile ignoranţei şi conduce către supremul scop al eliberării”.