Psihologie judiciara

Descriere

Lucrarea de fata „Psihologie judiciara”, bazata pe studii si cercetari personale ale autorilor Tiberiu Bogdan si Ioan Santea este structurata in 8 capitole care trateaza probleme distincte referitoare la definitia psihologiei judiciare, rolul ereditarii si inventarii in criminogeneza, relatia dintre personalitate si criminogeneza, cunoasterea psihologica a victimei, psihologia martorului si a marturiilor, comunicarea anchetatorului cu invinuitul in camera de audiere, elemente de psihologie corectionala si aplicarea psihologiei in practica judiciara.
„Psihologia judiciara” conceputa de autorii respectivi reprezinta o lucrare de referinta impunandu-se prin complexitatea problematicii abordate dar si prin profunzimea de idei. Valorificand atat ideile personale dar si opiniile altor autori in materie, Tiberiu Bogdan si Ioan Santea prezinta caracteristicile participantilor la actiunea judiciara (infractor, victima, martor, anchetator, etc) modalitatea in care aceste caracteristici se manifesta in diferite conditii, reusind cu succes sa aplice psihologia generala si sociala la domeniul infractionalitatii.
Autorii considera in mod just ca aflarea adevarului presupune printre altele si cunoasterea structurii psihice a infractorului, victimei, martorului si anchetatorului.
Din continutul acestei lucrari se degaja preocuparea pentru studiul caracteristicilor psihologice ale victimei unui delict precum si al rolului pe care il are in geneza delictului. In egala masura autorii analizeaza procesele psihice implicate in dobandirea informatiei de catre martor.
Pornind de la exemple concrete Tiberiu Bogdan si Ioan Santea prezinta erorile care pot sa survina in marturia judiciara precum si modalitatea in care calitatea informatiilor poate sa fie deformata in anumite conditii obiective si subiective.
De o abordare aparte beneficiaza aspectele privitoare la comunicarea anchetatorului cu invinuitul in camera de audiere. In acest sens studiul pe care si l-au propus s-a facut prin prisma regulilor care guverneaza dialogul intre parteneri inegali si cu interese opuse. Argumentele teoretice sunt insotite de referiri la o bogata practica in materie. Autorii examineaza pe larg conceptele privitoare la „permisivitate – comunicare verbala si nonverbala” in cadrul dialogului dintre anchetator si invinuit. In aceasta privinta sunt prezentate si comentate diverse cazuri care vin in sprijinul considerentelor de natura teoretica.
Urmatoarea tema explorata referitoare la elemente de psihologie corectionala pune in evidenta necesitatea studierii si aplicarii cunostintelor psihologiei in domeniul infaptuirii justitiei penale cu scopul gasirii unor mijloace adecvate pentru intelegerea comportamentului infractorului.
Autorii recurg la prezentarea rolului penitenciarului ca organizatie sociala in realizarea scopului reeducativ al condamnatilor. Ca si alti autori care au meditat asupra virtutilor reeducative ale unor stagii in penitenciar, Tiberiu Bogdan si Ioan Santea insista asupra necesitatii individualizarii mijloacelor de educatie. O contributie semnificativa pentru intelegerea si abordarea psihologiei condamnatului o reprezinta tratarea fenomenelor psihoindividuale si psihosociale in detentie. Se resimt tendinte din partea autorilor in legatura cu regandirea intregului sistem de concepte si practici menite a schimba organizarea si functionarea penitenciarelor actuale. Admit cei doi autori ca „viata in penitenciar” lasa urme grave in psihicul condamnatului.
Lucrarea consacra un capitol vast aplicarii psihologiei in practica judiciara. Din continutul acestui capitol se degaja abordarea problemelor referitoare la considerentele psihologice ale cercetarii la fata locului, ale autopsiei, ale protejarii secretului unor date, ale ascultarii reclamantilor, inculpatilor si martorilor. In practica judiciara sunt situatii in care posibilitatile de examinare ale judecatorilor, procurorilor si lucratorilor de politie sunt limitate, impunandu-se apelarea la experti in psihologie. Intr-un asemenea context sunt prezentate situatii care reclama aplicarea examinarii psihologice. Apreciaza in mod just lucrarea in discutie ca printr-o analiza psihologica a datelor oferite de diferite cazuri complexe de infractiuni se asigura un nivel ridicat de interpretare, intelegere si valorificare. In anumite cazuri limita, cand urmele infractiunii lipsesc, pot intervenii informatii oferite de interpretarile psihologice ale situatiei. Sunt evidentiate cazuri de neglijare a cunostintelor de psihologie cu consecinte nefaste in interpretarea corecta a comportamentului unor persoane.
In sprijinul afirmatiilor facute sunt plasate numeroase exemple. O preocupare majora a celor doi autori o reprezinta contributia psihologiei judiciare la aflarea adevaratului mobil al comiterii unor omoruri savarsite de catre bolnavi psihici si psihopati sau al savarsirii lor prin cruzime.
Dupa cum insisi autorii arata in continutul lucrarii, interpretarea psihologica a datelor cercetarilor la fata locului si ale autopsiei reprezinta un „subiect delicat” deoarece asemenea situatii implica o abordare si prin prisma psihologiei.
Ambii autori se declara adversari convinsi ai aplicarii corectiilor psihice si fizice in ancheta, recomandand folosirea cu abilitate a detaliilor. Totodata, ei admit ca modul de operare reprezinta o marca a personalitatii infractorilor. Sunt mentionate consecintele negative intalnite in practica in situatia in care nu sunt valorificate concluziile psihologiei judiciare. Insista cei doi autori pentru folosirea factorului surpriza ca modalitate de interogare. Exercitiile aplicative de la finalul lucrarii ofera posibilitatea unei analize comparative a unor date de investigatie psihologica.
Referirile permanente la lucrarile altor autori de referinta evidentiaza profunzimea cercetarii stiintifice asupra temelor analizate.
Modalitatea de sintetizare a concluziilor la care au ajuns cei doi autori faciliteaza accesul cititorului la speta care il intereseaza.
Lucrarea de fata – redactata intr-un stil accesibil si explicit raspunde intrebarilor actuale privind necesitatea aplicarii psihologiei judiciare in domeniul relatiilor interpersonale. Ea a presupus un efort deosebit de cercetare din partea autorilor. In acest sens sunt extrem de utile textele de analiza prezentate in continutul sau.
Inchei demersul prezentei prefate cu convingerea ca aceasta lucrare se doreste un instrument de lucru pentru studenti, profesori, psihologi, pedagoterapeuti, magistrati si lucratorii de politie.

Avocat Ion Ilie-Iordachescu
Decanul Baroului Bucuresti