Flora in slujba Vietii umane

Descriere

„Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.” (Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 38, 4) Aşa spune Sfânta Scriptură despre importanţa plantelor, folosite ca leac pentru om; orice este dat de Dumnezeu pe pământ are scopul de a‑l ajuta, atâta timp cât crede şi nu îi este teamă de lucrarea Sa. Obiectivul principal al acestei cărţi îl reprezintă înţelegerea faptului că, în esenţă, orice om este capabil, prin credinţă şi prin apropierea de Dumnezeu şi de ceea ce Creatorul a lăsat pe pământ, să se vindece şi să trăiască în armonie cu el însuşi şi cu tot ceea ce îl înconjoară. Credinţa este cea mai puternică forţă de care omul se poate folosi şi cea dintâi condiţie pentru ca el să se poată tămădui. Bolnavul, iar aici nu mă refer doar la boala fizică, ar trebui să se întoarcă în primul rând spre Dumnezeu, dar şi să creadă cu toată puterea în El. Atunci când omul, mânat de dorinţele pământeşti, îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, atunci apare şi boala. Cel mai bun mod pentru ca omul să scape de boală şi, mai apoi, să înveţe să-şi îngrijească eficient întreaga fiinţă este să-şi întărească legătura cu Dumnezeu. Acest lucru este posibil numai prin religie, care este legătura conştientă şi liberă a omului cu Dumnezeu. Această legătură se exprimă prin cunoaşterea de Dumnezeu şi prin trăirea după legea Sa, prin viaţă morală şi cult divin. Morala, cultul şi doctrina alcătuiesc un întreg unitar, păstrând o legătură vie, indisolubilă cu Dumnezeu. Dacă omul nu ar fi o fiinţă raţională, el nu ar înţelege nimic din ceea ce este religios. „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” (Facerea 1, 11). „Apoi a zis Dumnezeu: «Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră»” (Facerea 1, 29). „Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirţi şi măslini, şi în locuri neumblate: chiparoşi, platani şi ienuperi laolaltă, Ca să vadă şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă cu toţii că mâna Domnului a făcut acestea…” (Isaia 41, 19-20).