„La marginea unui mic sătuc din Anjou, casa mea îşi deschide cele şapte ferestre către priveliştea oferită de pajişte şi pădure: mesteceni, castani, fagi, sălcii, aluni… Casa mea, din piatră netedă, este o corabie pe marea anotimpurilor. Aici iarna este iarnă, şi primăvara-primăvară. Capriciile vremii nu mă ocolesc. În fiecare dupâ-amiază, merg pe o culme care domină satul, până la casa din vie: o singură cameră, de nouă sau zece metri pătraţi, din piatră de gresie, aşa cum se cuvine în districtul Bauge. Stă la adăpostul unui măr bătrân, îmbrăcată de un vechi trandafir
şi o viţă sălbatică. Înăuntru, doar o sobă, o masă şi o mapă de scris. Din prag, cuprind cu privirea hectare întregi de păşuni şi pădure şi, departe în vale, cele şapte clopotniţe din satele vecine.
Atent la clipa trecătoare, la mugurii ce se deschid, la iarba care moare, astfel încerc să îmi trăiesc viaţa. Ascult vorbele înţelepţilor, maeştrii zen, si aud împreună cu ei, în briza care încovoiază copacii si culcă la pământ ierburile câmpului, melodia infinitului.” (Henri Brunel)
Urmând filele din calendar, iată aici cugetări, dictoane, relatări, poveşti şi alte haiku… aici o poveste ce se întinde pe trei zile, aici un haiku ce simbolizează o singură zi şi, din când în când, esenţiale spaţii de tăcere.
Henri Brunei este firul călăuzitor al acestei cărţi. Proiectul său: acela de a însoţi viaţa la nunta sa cu cântecul anotimpurilor, norii de pe cer şi culoarea vântului.
Să trăiască sub semnul zenului preţ de un an.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.