Amintiri din Hristosfera

”Amintiri din Hristosferă” întăreşte ideea racordului cosmic, părtăşia la o taină primordială, urmând Codul lui de Chardin, cu cele patru stadii. Precum în pelerinajul la Guadelupe când, încercat de teofania mexicană, V. Andru simte „continuitate între noi toţi”. Zilele bengaleze, în pofida babiloniei Calcuttei, îl îmbată de spirit atemporal, iar la Tokio, căutând umbra Monseniorului Ghika, cu fabuloase conexiuni de destin, descoperă epoca Heisei, cu linişte şi pace; adică epoca isihiei. La Moscova, trecut prin „şcoala toasturilor”, se întâlneşte cu bucovineanul rătăcitor M. Prepeliţă, un „liric întregitor de spaţii răpite” şi cu boema românilor moscoviţi (v. Un Paşte roşu la Moscova). Petrecându-şi Crăciunul la Roma (1989) se confruntă cu euforia gorbymaniei, salutând ieşirea din „adormire” a românilor. Lângă peisajul spăimos din „cazanul” Sarajevo poate contempla revenirea la viaţă a oraşului Zen (Nagasaki) şi, cu un aer complice, ne împărtăşeşte exorcismul celor din Polinezia, „cu un picior în neolitic”, ocupaţi cu „pisatul” dracilor.