Casele astrologice inchise

Descriere

Ori de câte ori tindem să acţionăm într-un moment nepotrivit, într-o manieră greşită ori urmând o direcţie care nu ne este necesară, Dumnezeu blochează prin ceva sau prin cineva acţiunea, maniera ori direcţia respectivă. Acest lucru se repetă până când noi nimerim calea dreaptă, maniera corectă sau direcţia necesară de evoluţie, chiar dacă acest lucru durează ani sau zeci de ani. Lecţia fundamentală de viaţă este aceea de a deveni capabili să subordonăm voinţa noastră individuală Voinţei Divine, obţinând o relaţie cât mai curată posibil cu Dumnezeu, El devenind apoi (în mod conştient pentru noi) călăuza noastră directă pentru tot restul existenţei actuale.

O planetă neaspectată sau o Casă închisă poate deveni oricând testul major al vieţii pe care să-l picăm cu seninătate sau scurtătura către realizarea spirituală supremă.

„Scopul cel mai înalt al astrologiei este acela de a‐l face pe om să devină conştient de evoluţia sa spirituală şi de a‐l ajuta să se integreze în Ordinea Cosmică a desfăşurării evenimentelor, astfel încât să evite greşelile spirituale – adică acele greşeli care îl îndepărtează de Dumnezeu.”

„Ştim deja că orice problemă de sănătate este o foarte gravă limitare, indiferent care ar fi limitarea aceea. Absolut orice problemă de sănătate, fizică sau psihică, este o suspendare a noastră – fie ea şi temporară – dintr‐un anumit tip de activitate. Nu putem învăţa, călători, acţiona, munci, face dragoste câtă vreme suntem bolnavi. Şi, în acest fel, problemele de sănătate devin, ele însele, urgenţele noastre spirituale ce trebuie remediate prin diverse procedee.
Alături de acestea, convingerile noastre mentale, credinţele noastre religioase, căutările noastre spirituale tind să fie limitări severe dacă, însuşite şi manifestate egotic, le considerăm adevăruri ultime. Fanatismul, autoritarismul, dogma dar şi suspiciunea, îndoiala, exclusivismul, perfecţionismul, criticismul fac din ideile şi valorile spirituale pe care le dorim şi le căutăm, din adevărurile spirituale autentice, limitări incredibile, adeseori chiar distructive. Luciditatea, discernământul, intuiţia spirituală, bunul‐simţ, credinţa fermă ne pot ajuta să evităm aceste pericole.”

„Este bine să ne amintim clipă de clipă că Dumnezeu ne priveşte de la nivelul motivaţiilor noastre subconştiente reale, şi nu de la nivelul conştient, al mentalului inferior, de natură senzorială, care ne serveşte clipă de clipă scuze şi menajamente egotice.
De fiecare dată când coborâm într‐o nouă încarnare, ne asumăm o menire, o anumită lecţie majoră sau o anumită misiune spirituală, indiferent cât de anonimă este ea. Aceasta trebuie îndeplinită şi Dumnezeu ne veghează ca să ne amintim permanent de ea.”

„Viaţa noastră există cu adevărat dacă şi numai dacă este pusă în slujba unei idei, a unui ideal. Ne referim aici la idealurile benefice, de bun‐simţ, chiar şi în cazul celor obişnuite sau foarte comune. Ele devin, în timp, coloana noastră vertebrală, forţa portantă, puterea care ne înalţă sau care ne mişcă spre înainte sau spre în sus. Ne dedicăm lor şi, deşi fac parte din viaţa noastră, ele depăşesc în anumite condiţii chiar nivelul destinului personal.
Privite cu un ochi extrem de critic, idealurile ne condiţionează. Spiritual vorbind însă, ele dau existenţei splendoare şi fiinţei umane o anumită forţă divină. E adevărat, nu mai suntem liberi să renunţăm sau să murim când vrem, să ne luăm lumea în cap sau să schimbăm direcţia când ne‐am plictisit de ea sau când am ajuns la o răspântie. Ne plac sau nu, ele sunt ale noastre şi nu ne permit să regresăm. După ce obstacolul a fost trecut, după ce idealul a prins contur sau chiar a fost împlinit, realizăm şi noi cât de mult ne‐a salvat şi cât de mult din saltul nostru spiritual îi datorăm.
Asemeni planetei neaspectate, Casa închisă nu reprezintă doar o energie conflictuală, o dificultate sau un eventual pericol. E adevărat că semnificaţia karmică este uşor de înţeles: în anumite vieţi anterioare, nativul a fost atât de preocupat de domeniul respectiv de viaţă, încât l‐a dezvoltat sau s‐a preocupat în mod excesiv de el; atât de „excesiv”, încât acum se confruntă cu excesul pe care l‐a creat şi pe care, iată, nu‐l poate controla. Probabil că aceasta chiar este una dintre lecţiile actualei încarnări – să rezolve această energie perturbatoare, s‐o ia în stăpânire, s‐o controleze şi s‐o armonizeze.
Dacă, însă, el chiar rezolvă această energie perturbatoare, atunci Casa închisă, asemeni planetei neaspectate, este chiar „scurtătura” lui spirituală către Dumnezeu. De aceea am afirmat mai devreme că aceste configuraţii devin testul pe care nativul tinde să‐l pice cu seninătate sau scurtătura lui către un destin spiritual chiar excepţional.”