Rumi Cele mai frumoase texte

Descriere

Traducerea făcută de misticul și autorul Marius Ghidel este o trăire pură a cuvintelor, un șir de emoții transmise și retrăite printre rânduri iar lectura acestei cărți ne ajută să ne reîntoarcem în acele timpuri și să ne reconectam cu Divinul din noi, cu Dumnezeu care trăiește și care ne așteaptă tot timpul în interiorul nostru.
Supranumit poetul inimilor, el este misticul care a dat  cuvântului  puterea de a deschide inimi, de a trezi conștiințe, de a ne pune în legătură cu adevărul cel mai intim din noi: Iubirea. Rumi nu vorbește despre o iubire oarecare, carnală, fizică, duală, pământeană ci despre iubirea supremă față de Cel Preamultiubit, Dumnezeu. Dar și despre iubirea lui față de oameni.
Opera lui scrisă a rămas ca moștenire neprețuită pentru întreaga omenire, iar ordinul dervișilor dansatori, la a cărui înființare a fost participant indirect, există și astăzi, ca o formă elevată mistică și spirituală a cunoașterii lui Dumnezeu.
„Strălucește ca și când întregul univers ar fi al tău! Ascultă cu urechile toleranței! Privește cu ochii compasiunii! Vorbește folosind limbajul Dragostei!”
Loredana Nicoleta Neculai

„Ia pe cineva care nu prețuiește lucrurile, care nu caută să fie bogat, căruia nu îi este teamă de pierzare și care nu are nici cel mai mic interes pentru sine: Acel om este liber cu adevărat!”

Când mi-a cerut autorul și traducătorul Marius Ghidel să fac o lectură a textului, m-am bucurat enorm auzind că Rumi scrie despre Iubire și m-am gândit: oare ce poate fi atât de deosebit față de tot ceea ce citisem până acum? Surpriza a început cu lacrimile mele apoi a continuat cu înțelegerea dezvăluirilor fiecărei învățături, a fiecărei istorisiri și pot să spun acum cu certitudine că de fapt nu știusem niciodată ceea ce știu astăzi despre Iubire; după întâlnirea cu Rumi!

„Iubirea nu o întâlnești undeva anume, ea este în fiecare dintre noi, tot timpul.” Subtilitatea și metafora fac front comun cu trăirea și ajungi astfel, citindu-l pe Rumi, tradus cu nesaț de Marius Ghidel, să nu mai știi decât să Iubești și să o faci cu atâta aviditate încât simți cum te scalzi în Iubire exact în adâncul sufletului Tău; care este de fapt Sufletul Lui Dumnezeu. Astfel, atunci când crezi că te pierzi în extaz, realizezi doar că formele de extaz sunt infinite și curg și tot curg și îți  confirmă negru pe alb că deși ajungi nebun de iubire, nebunia însăși a acestei trăiri este și ea o altă fațetă a Iubirii: „Să nu credeți că toate stările de extaz sunt la fel. Iisus, s-a pierdut în Dragostea pentru Dumnezeu. Iar măgarul Lui s-a îmbătat cu orz.” Cum să nu-ți topești sufletul în Iubire când toate figurile de stil din această traducere fac o transcendere instantanee în stări de o puritate ireversibilă, pe care nu o poți trăi decât atunci când îți dai voie să trăiești Iubirea lui Dumnezeu.
După ce îl citești pe Rumi tradus de Marius Ghidel, realizezi că ceea ce ai trăit tu ca Iubire a fost un surogat searbăd, dintre acelea atât de lumești și lipsite de esență iar aceste texte ajută la o nouă viziune despre viață. Dragostea noastră este cu totul și cu totul conectată la Sursa Divină. Să Iubim și ziua și noaptea în mod egal și în Iubirea noastră să pornim cum fac „cei îndrăgostiți care se rușinează să se mai odihnească!”

Citindu-l pe Rumi ajungi să fii Trăitor, să fii însăși Iubirea în manifestare, să-ți atingi sufletul, acea parte nealterată nici de lumesc, nici de vreo urmă de trecut sau de vreo viziune de viitor materialistică; devii ceea ce nici în vise nu ai visat vreodată. „Prin Iubire, toată durerea va fi vindecată.” Iar când reușești să te lași cuprins întru totul de misticismul lui Rumi, ai confirmarea fermă ca „prin Iubire, Regele va ajunge sclav!”, fiindcă tu însuți devii sclavul Iubirii și nu mai simți nevoia să mai viețuiești într-un alt fel, iar acest mod de viață, în iubire, devine cel pe care ți-l dorești pentru eternitate: „fii ca zahărul candel, dulce; în pace!”
Parcurgând această traducere a lui Rumi, Marius Ghidel a reușit să aducă în fața cititorului esența Iubirii Divine care își face loc în sufletul fiecăruia într-un mod desăvârșit și atât de profund, încât oricine va citi această carte, va deveni conștient de forța Dragostei, de cât de condamnați suntem la ea și cât de puternic ne schimbă interiorul pentru a putea să ne dăm voie să acceptăm că suntem una cu Dumnezeu; acest proces de simțire fiind ultimul nivel de Acceptare a Divinului în viața noastră!
Citându-l pe Rumi am înțeles până în adâncul sufletului că Iubirea fără apreciere și acceptare este o iluzie care se pierde în negura zilelor și care ne seacă sufletele până-ntr-atât, încât uităm esența Divină și ne pierdem pe noi! În schimb odată ce integrăm aprecierea și acceptarea, vedem limpede roua vieții, exact cum ne traduce Marius Ghidel atât de evident: “Orice obiect, oricare ființă, este o cupă plină de Încântare!”

Georgeta Pana (Light)

Cel care este sincer în Dragostea lui, nu este un sclav al existenței! Cei care iubesc nu au nimic de făcut cu această viață. Îndrăgostiții au un interes, dar fără să aibă nevoie de capital. Fără aripi, ei zboară în jurul lumii. Fără mâini, ei duc mingea pe teren. Acel derviș care a prins mirosul Realității, obișnuiește să împletească coșuri, chiar dacă mâna lui a fost tăiată. Îndrăgostiții și-au pus corturile lor direct în nonexistență. Ei sunt de o singură calitate și o singură esență, ca veșnicia însăși. Nava scufundată în Iubire. Poate inima celui care iubește să se bucure, dacă nu arde? Inima mea este locuința Dragostei. Dacă vrei să îți arzi casa, poți să o faci, tu, iubire! Cine va putea să zică: Nu este voie? Poți să arzi casa aceasta, foarte bine! Casa Dragostei se îmbunătățește prin foc! De acum încolo îmi voi arde și destinul. Pentru că sunt asemenea unei candele: Numai atunci când ard, lumina mea este mai strălucitoare!

”Iubirea este singura care contează. Noi suntem numai mijloacele. Dragostea este Oceanul fără sfârșit. Noi suntem doar o picătură din el. Sufletul locuiește acolo, în respirația liniștită! Oh, tu, suflet, te îngrijorezi așa de mult! Tu ți-ai văzut propria putere. Ți-ai cunoscut propria frumusețe. Și ți-ai aflat aripile. Atunci când ai atât de multe, de ce te mai vaiți? Tu ești deja în Adevăr, Tu ești Sufletul sufletului Universului însuși. Trecutul este ca o ceață pe mințile noastre. Viitorul?
Este cu totul un Vis. Noi nu putem nici să ghicim viitorul, dar nici să schimbăm trecutul. Eu nu aparțin nici unei religii. Singura mea religie este Iubirea. Și fiecare inimă este templul meu. Nu mai sta și aștepta. Ieși afară din tine, simte viața. Atinge soarele și plonjează în mare. Răspunde fiecărei chemări care îți invită spiritul! Orice se întâmplă, nu dispera. Chiar dacă toate ușile sunt închise, un drum secret se va deschide pentru tine acolo, un drum pe care nimeni nu îl știe. Nu poți să îl vezi încă, dar multe paradisuri se află la capătul acestei Căi. Fii recunoscător”!
*
”Capul meu este plin cu Bucuria Celui Necunoscut. Inima mea se extinde de o sută ori. Fiecare celulă, având aripi, zboară peste lume. Tot ce văd eu ca fiind separat sunt de fapt diferite fețe ale Iubirii mele. Sunt așa de beat încât nu mai știu drumul și Calea de ieșire. Am pierdut și pământul și luna și cerul. Nu mai îmi pune în mână o altă cupă de vin, ci toarn-o pe toată în gura mea pentru că nu mai știu nici eu drumul spre ea. A iubi este a fi El! Niciodată pieptul unui îndrăgostit nu va simți durerea. Niciodată mantia celui care iubește nu va putea fi atinsă de cei muritori. Niciodată corpul unui îndrăgostit nu va fi găsit ars pe acest pământ. A iubi înseamnă a fi Dumnezeu”!
*
Primăverile sunt ascunse în toamne. Și toamnele se schimbă datorită primăverilor. Nu fug nicăieri. Însoțiți de durere și atinși de tristețe voi căutați o viață lungă în propria voastră moarte! Din moment ce acest rău, indiferent de pofta noastră spune mereu același lucru și nu ține seama de nimic. Dar profeții înțeleg altfel lucrurile: Ei acționează contrar sensului comun, indiferent cum considerăm noi. Orice opus ne face un mare bine! Da, viața aceasta este o opoziție la Adevărata Viață, care este a sufletului! Dar și acest lucru este bine!

Cel care este sincer în Dragostea lui, nu este un sclav al existenței! Cei care iubesc nu au nimic de făcut cu această viață. Îndrăgostiții au un interes, dar fără să aibă nevoie de capital. Fără aripi, ei zboară în jurul lumii. Fără mâini, ei duc mingea pe teren. Acel derviș care a prins mirosul Realității, obișnuiește să împletească coșuri, chiar dacă mâna lui a fost tăiată. Îndrăgostiții și-au pus corturile lor direct în nonexistență. Ei sunt de o singură calitate și o singură esență, ca veșnicia însăși. Nava scufundată în Iubire. Poate inima celui care iubește să se bucure, dacă nu arde? Inima mea este locuința Dragostei. Dacă vrei să îți arzi casa, poți să o faci, tu, iubire! Cine va putea să zică: Nu este voie? Poți să arzi casa aceasta, foarte bine! Casa Dragostei se îmbunătățește prin foc! De acum încolo îmi voi arde și destinul. Pentru că sunt asemenea unei candele: Numai atunci când ard, lumina mea este mai strălucitoare!
*
Plonjează de o mie de ori în mare, pentru a putea spăla orice pată a sinelui în Oceanul Dragostei divine. Calea Iubirii, este Umilința! Smerenia este autoînjosirea de sine, după cum spune și proverbul: Umilința, ca o beție exaltă sufletul omului și îl ridică până la Cerul cel mai Înalt! Pentru că apa curge întotdeauna în jos atunci, de ce ar alerga în sus? Tu trebuie să fii ca un slujitor în ringul îndrăgostiților. Până când discipolii spirituali nu îi vor servi pe ceilalți fără rezistență și din toată inima ei nu vor putea ajunge la cel mai înalt grad de Iubire divină! Până când nu ne vom înfrânge inimile, O, Doamne, noi nu putem să Te aflăm! Cu Tine nu ar mai trebui să ne fie frică de pierdere, O, Tată ceresc, care faci ca fiecare pierdere, să fie un câștig pentru noi!
*
Dacă nu îl vei căuta pe omul lui Dumnezeu nu îl vei putea găsi! În fiecare moment, vocea Dragostei vine din dreapta și din stânga. Noi suntem legați de Cer. Cine are o minte care să înțeleagă totul? Dar noi am fost în Cer și am fost prietenii îngerilor. Acolo, Doamne, lasă-ne să ne întoarcem, pentru că aceea este casa noastră adevărată. Da, suntem chiar mai sus decât Cerul și mai mult decât îngerii. De ce nu am trece și de acestea două? Scopul nostru este Majestatea Supremă!
*
Când vei fi trecut de stadiul de om, tu vei deveni fără dubii – un Înger! După toată această ședere aici, tu vei fi terminat cu acest pământ de acum, stația ta de destinație este Cerul! Apoi, vei trece din nou în copilăria de înger și vei intra în acel Ocean. Și astfel, picătura care ești, va deveni o mare, care este cât o sută de mari ca Oman. Lasă totul, O, tu, fiu al Meu și rostește din tot sufletul tău numele Acelui Unic Unu! De corpul tău va îmbătrâni, ce mai contează, când știi că sufletul îți este pururea tânăr? Este mai bine pentru spirit să nu poarte Dragostea adevărată doar așa, ca o haină. Nu e bine asta. Ființa ta din adânc, este ca o colibă rușinoasă. Fii bolnav de Iubire, ca un bețiv, pentru că Dragostea este tot ce există mai frumos în lume! Fără ajutorul ei, nu se poate intra la Cel Mult Iubit. Și el întreabă: Ce este Iubirea? Și o voce de Sus îi răspunse: Renunțarea la voința ta!