O carte despre care am ştiut că nu va avea o urmare. Ce să mai adaug la ea? Să scriu o poveste complet diferită? Imposibil.
Am crezut cu tărie acest lucru până la publicarea ei, pe data de 31 august 2012.
În acea zi, pentru prima dată în viaţa mea, am zburat cu avionul şi am întâmpinat o mică problemă, după 58 de ani de zbor fără incidente. Timp de câteva zile nu am fost bun de nimic, iar avionul meu a fost complet avariat.
În timp
ce elicopterul m-a dus la spital, am visat fericit. Medicii erau convinşi că voi muri, dar au aplicat totuşi diferite tratamente corpului meu inert.
M-am trezit o săptămână mai târziu şi am descoperit cu uimire că mă aflam într-un spital! Este atât de uşor să mori, să ştii că te afli pe pragul dintre viaţă şi moarte, iar „moartea” reprezintă o parte minunată a vieţii. Este nedureros şi nu su¬feri de nicio angoasă. Este ca şi cum ai beneficia de o sănătate perfectă.
Când am ieşit din comă, mi s-a spus că voi avea nevoie de un an pentru recuperare, pentru a învăţa din nou să vorbesc, să stau în picioare, să merg, să alerg, să citesc, să conduc o maşină şi să zbor cu avionul. Apropo, acesta din urmă era o ruină.
Nu ştiam de ce nu am murit. Poate îmi luasem un anumit angajament în lumea de dincolo? Cert este că Puff, avionul meu cu amerizare, trebuia să mai zboare încă.
Această poveste nu ar fi fost scrisă niciodată dacă nu ar fi fost acel accident de avion, experienţa în apropierea morţii prin care am trecut, certitudinea Sabrynei că mă voi recupera, întâlnirile mele cu Messiah Donald Shimoda şi cu ceilalţi maeştri, şi reconstituirea lui Puff.
Nu există binecuvântare care să nu se poată transforma într-un dezastru, dar nici dezastru care să nu poată deveni o binecuvântare.
Oare se pot transforma dezastrele violente într-o binecuvântare? Sper că da. Sper să continui să trăiesc noi aventuri şi să scriu despre ele, fără a fi nevoit să mor între timp. (Richard Bach)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.